In cautarea timpului pierdut

Cand eram copil Oborul era pentru mine taramul tuturor dorintelor implinite.In fiecare duminica tata mergea in Obor sa-si cumpere materiale(era plapumar),iar eu ardeam de nerabdare sa merg cu el.Nu puteam sa dorm toata noaptea,ma trezeam la ora 6 ,disperata ca nu cumva sa ma fi trezit prea tarziu si tata sa fi plecat.
Imi cumpara fagure de miere,ma ducea la patiserie si-mi lua placinta cu branza,lucruri care par simple acum,dar care insemnau atat de mult in vremurile alea,mai ales ca eram cu tata,a carui prezenta mi-o doream cu ardoare,iar duminica era singurul moment in care el nu era invaluit de aburii alcoolului.
Azi am fost in Obor.Nu mai fusesem de cand eram mica si ma gandeam cu nostalgie ca o sa regasesc acolo acelasi aer de acum 25 de ani.Am regasit o piata urat mirositoare,in care rasunau manelele si injuraturile.
S-au spulberat cumva si amintirile mele.Ma mai apuca cand si cand sa dezgrop trecutul,sa vizitez un loc care mi-a lasat amintiri placute si care-mi trezeste nostalgie.Dar nu stiu cum naiba de cate ori ajung acolo gasesc locuri mizerabile care nu mai au nici o legatura cu amintirile mele dulci si placute.
Ziua de azi a fost hotaratoare.....nu voi mai cauta niciodata timpul pierdut.Poate lui Proust, madeleina i-a trezit amintiri placute.Mie mirosul din Obor mi-a demonstrat ca unele lucruri e bine sa ramana asa cum sunt:o amintire.

Fallen Art

more about "Fallen Art", posted with vodpod

Porcinisme

E hai,se pare ca nu-s singura nebuna.De cand m-am lasat de fumat ,cand si cand mai am o tuse seaca,sacaitoare.Dimineata in metrou ,am tusit putin ,si doamna de langa mine si-a pus speriata esarfa la gura ,s-a ridicat si a plecat.....
La intoarcere ,eram in picioare ,langa usa,am tusit iar,iar doamna care era cumva sub mine s-a ridicat ca arsa si a plecat departe de mine pe alt scaun...
Ei,acum sunt chiar fericita.Daca vine vreunul spre mine si nu-mi place mutra lui doar tusesc de doua ori si gata,am rezolvat problema.....:):):).

Mi-e lene

Astazi mi-a fost lene.Mi-a fost lene sa gandesc ,sa ma misc, sa respir.Pur si simplu mi-a fost lene sa-mi pun creierasul in functiune .M-am bucurat ca in sfarsit scara rulanta de la statia de metrou Lujerului a fost reparata(dupa vreo 4 luni),pentru ca mie ,dupa cum deja v-am spus mi-ar fi fost tare lene sa le urc pe celelalte.
Cineva imi spunea odata ca nu exista lene ,exista numai dorinta noastra de a face altceva in acel moment,chiar daca acel altceva inseamna sa stai sa zaci,cu ochii in televizor fara sa vrei sa faci nimic altceva.Ei,bun mod de a gandi,am imprumutat si eu ideea si acum nu ma mai simt vinovata cand efectiv nu am chef sa ma urnesc sa fac ceva....
Afara incepe sa miroasa a iarna .Imi place senzatia desi deja ma gandesc cu groaza la nebunia care urmeaza odata cu apropierea sarbatorilor.Apropos de nebunie,eu care nu ma uit niciodata la stiri ,am facut greseala zilele trecute sa-mi pierd vremea urmarindu-le.Nu am auzit vorbindu-se decat despre gripa porcina,drept urmare eu,femeie cu capul pe umeri,zilele trecute m-am trezit plecand de langa o doamna care tocmai avea un acces de tuse.Doamne,am luat-o razna....Gata ,am terminat...acum mi-e lene sa mai scriu.

"Meseria" de parinte

Ma tot intreb cum e mai bine sa-ti educi copiii in zilele noastre.Eu am fost educata frumos.Mama ma pocnea de-mi sareau fulgii daca spuneam "du-te dracu" ,nu mai vorbesc de alte injuraturi.Am fost invatata sa spun te rog si multumesc ,sa vorbesc frumos ,sa-mi astept randul ,sa fiu ascultatoare sa nu comentez prea mult....Deh,mama saraca ,femeie cu mult bun simt de la tara nu s-a gandit niciodata ca vor veni vremurile astea si ca de fapt ea va creste o inadaptata care a trebuit dupa varsta de 20 de ani sa-si faca singura inca o data educatia si sa invete sa dea din coate ca sa poata sa razbeasca.Si mi-a fost al naibii de greu.
Munca pe care o fac ma face sa intru in contact cu copilasii de la gradinita.Copiii sunt fascinanti.Caracterele lor se observa inca de cand sunt mititei.Vad nazdravanii si nazdravanele clasei,vad fetitele cuminti,domnisorele ,extrem de gingase si firave,vad paracioasa clasei,avem si "golanasii" clasei,cei care injura birjareste si ii invata si pe ceilalti acelasi lucruri si care spun ca ar prefera un meci in loc de desene animate.Una peste alta ,in colectivul acela mic se pot vedea deja cei care stiu sa se descurce ,sa obtina ceea ce vor cu orice pret ,si cei care nu reusesc si-i buseste plansul la cea mai mica nereusita.Sigur ca viata ii va pregati pentru multe,ii va slefui si educa in functie de experientele prin care vor trece.Insa intrebarile mele raman totusi fara raspuns....Mai traim oare vremuri in care copiii educati frumos au sanse sa razbeasca?Merita sa-i protejam pe copii riscand sa nu-i invatam sa stie sa piarda?Sa-l invat sa spuna "te rog" si "multumesc" sau sa-l invat sa obtina ceea ce vrea prin orice mijloace.Oare cum o fi mai bine?

Dezamagiri de Romania

Aseara am avut ocazia sa ma confrunt,iaaaaar,cu saracia spitalelor din Romania.Si am fost
revoltata ,mai mult ca niciodata.Mi s-a parut incredibil faptul ca dupa ce platim zeci de taxe
si impozite,dupa ce varsam o viata intreaga din banutii nostri munciti cu truda ,la sistemul
de sanantate,medicul sa-mi puna reteta in mana si sa ma trimita la farmacie sa cumpar
medicamentele necesare unui bolnav de astm ajuns la spital in criza.Mai mult ca niciodata
mi-am dorit sa nu ma fi nascut in tara asta de rahat in care pensionari care au muncit o viata
intreaga acum stau si cersesc umili la coltul strazii,in care copiii autisti cu sperante de
recuperare sunt ignorati total si fac terapie numai in masura in care parintii isi pot permite
sa plateasca o mie de euro pe luna,in care un adult care desi plateste luna de luna sistemului
de sanatate, in momentul in care isi face analize mai amanuntite,cele ieftine sunt gratuite iar
cele care costa milioane sunt cu plata.....
No comment!

Fara tutun

Ok.....Revin cu povestea mea din prima saptamana fara tigari.Ramasesem la ziua de joi care a fost super ok.Culmea,dupa cum ma simtisem dimineata ma asteptam la o zi dezastruoasa....Si cand colo m-am descurcat excelent.Insa in continuare am mestecat 5-6 Nicoretturi pe zi.
Ei,vineri a fost in schimb dureros....Desi eu eram foarte bine si chiar nu simteam nevoia sa fumez anumite evenimente m-au facut sa ma simt un pic depasita de situatie.Am trecut prin niste discutii si certuri destul de aprinse si imi doream mai mult decat orice sa-mi aprind o tigare.Mestecam guma de simteam ca-mi pocnesc maxilarele si de fiecare data ma gandeam ca "tigarea nu ma va ajuta....tigarea nu o sa-mi rezolve problema".Am rezistat eroic din fericire pentru mine si la sfarsitul zilei mi-am spus ca daca in aceasta zi grea am reusit ,nu ma voi mai reapuca niciodata de fumat.
Sambata deja lucrurile au mers foarte bine.Doar seara ,datorita gumei cred ,aveam iar o puternica stare de voma.
Mi se intampla o chestie tare ciudata de cate ori ma las de fumat.Eu nu functionez ca alti oameni:greu in primele 3 zile si apoi din ce in ce mai usor.Pe mine ma apuca o stare de nervozitate exagerata abia dupa 7-10 zile de cand m-am lasat.Asa ca azi,duminica sunt tare nervoasa.Mi-am trimis prietenul la o cafea cu un amic si eu am ramas singura acasa.Macar asa ,chiar daca-s nervozata ,nu am cu cine ma certa.......:)

Du-ma acasa mai tramvai.........

Il stiti pe Gogutu?Cum?Nu-l stiti pe Gogutu?Gogutu umbla zi de zi prin tramvaiul 14.E mare patron,vinde servetele parfumate ,servetele umede ,evantaie vara....calorifere la iarna(probabil),coperte de buletin(de parca si-ar mai baga cineva buletinul in coperta!!!).Gogutu-i mare comerciant .Isi striga sloganul cu multa emfaza"cumparati de la Gogutuuu,cine cumpara de la mine toata vara-i merge bineeee".Brrrr.Si uite asa isi face loc Gogutu ,cu ladita lui legata de gat,lasand un miros insuportabil de transpiratie in urma care-ti sterge orice tentativa de buna voie de pe fata.Tot in tramvaiul 14 ii face concurenta lui Gogutu o doamna,de fapt sunt doua ,dar pe una o vad mai des.Si nu numai ca amandoi striga din toti plamanii si-si promoveaza marfa ,insa cateodata se mai iau si la cearta(deh....concurenta).Si uite asa calatoria mea de 3 statii e impanata cu tipete,miros de transpiratie si picioare nespalate(noroc ca vine iarna),manele de la vreun telefon....Sa traiasca Romania si minunatul RATB...

Oare sunt eu nebuna ca am ceva cu "bietii" oameni(asa cum il auzeam pe unul la televizor spunandu-le)....Am o mare problema cu vanzatorii ambulanti,cu tiganii care stau la fiecare colt de strada si vand banane si portocale,cu taranii care vand lapte cu sticluta la coltul strazii.Mi se pare necivilizat ,iar cand e vorba de lapte si branza ,de-a dreptul periculos(pericol de listeria si multe altele)
Nu cumpar niciodata de la ei,desi adesea au preturi mai mici(chestiune de principiu) si le arunc priviri ucigatoare atunci cand ma acosteaza mieros"da doamna,3 banane la 2 lei".

Fara tutun

Weekendul trecut am fumat foarte mult.Ma simteam atat de incarcata de tutun inca nu ma mai suportam.Respiram greu si ma durea spatele.Luni am avut o zi destul de grea si am luat-o de la capat.Marti dimineata m-am trezit ,mi-am facut cafeaua si evident mi-am aprins o tigare.Dupa doua tigari fumate am simtit ca efectiv nu mai pot si m-am hotarat sa ma las de fumat.Hmmm.....nu e prima oara cand iau aceasata hotarare .Fumez de 12 ani si in timpul asta m-am lasat de vreo10 ori de fumat,am rezistat o luna si m-am reapucat.De data asta sper sa reusesc....
Marti:m-am simtit ingrozitor.Am trecut pe la farmacie si mi-am luat guma Nicorette.A fost relativ bine dupa.Macar nu mai eram nervoasa.Am plecat la munca si ziua a trecut destul de repede fara sa ma mai gandesc la tutun.Am ajuns acasa ,am facut un dus si....in pat....Vroiam sa se termine cat mai repede ziua.
Miercuri:cel mai greu imi este dimineata la cafea.O iau razna.Ma tot gandesc cum imi aprind o tigare,cum ies rotocoale de fum care ma invaluie.Am visat ca fumam trabuc...Hmmm.....Mananc o guma si pofta mai scade.Am o zi lunga si destul de grea.Guma ma ajuta.M-a ajutat de fiecare data cand m-am lasat.Imi scade starea de nervozitate.Ma dor maxilarele de atata mestecat.Sa zicem ca nu simt nevoia sa fumez dar ce sa ma fac cu obiceiurile.Fumam dupa ce mancam....fumam in pauze.....fumam prin statiile de autobuz(stiu,stiu,urat obicei pentru o femeie).Azi am avut o pauza de o ora pe care am petrecut-o in parculet la Eroilor citind o carte.De obicei,cand faceam asta fumam 4-5 tigari....Azi am mancat covrigei....Seara cand am ajuns acasa eram plina de energie.M-am apucat sa fac curat in casa ,sa spal,mi-am scos cainele afara.Insa aveam o incredibila stare de voma care nu m-a parasit pana m-am culcat.
Joi :M-am trezit la ora 6 ca de obicei cu o alta incredibila durere de cap.Se invartea casa cu mine.Nu am fost in stare sa ma pregatesc sa plec la serviciu asa ca m-am invoit in prima parte a zilei.Am luat ceva de durere si m-am bagat din nou in pat.
Cand m-am trezit ma simteam ceva mai bine.Am bagat repede o guma Nicorette si mi-am baut rapid cafeaua.De obicei bautul cafelei dura 30 de minute si 5-6 tigari.Acum am baut-o in 5 minute.....Acum trebuie sa ma pregatesc sa plec la serviu....
Va urma.

Pestisorul fermecat

Sunt 2 lucruri pe care mi le doresc cu ardoare.Si jur ca daca as avea inelul Arabelei sau daca
pestisorul fermecat ar exista mi-as indeplini cele doua dorinte.
Unul este sa mai fiu o zi copil.Sa simt ce simteam atunci,sa nu am nici o grija,sa stau in
fata blocului sa joc sotronul,flori fete sau baieti,castelul sa sar elasticul....Sa tipe mama
dupa mine disperata si pe mine sa nu ma intereseze..Sa o strig pe Doamna Pana ,vecina de la
parter sa-mi dea putina apa doar pentru ca daca m-as fi dus la mine mama m-ar fi oprit in
casa.
Al doilea este sa fiu o zi din viata mea barbat.Sa vad si eu domne' cum este sa nu ma
ingrijorez din nimicuri,sa agat tipe pe strada,sa-mi aranjez slitul in public fara jena,sa ma
trezesc dimineata cu 10 minute inainte de a pleca ca deh,nu-mi trebuie machiaj si-mi pot
permite sa am cearcane si ochii umflati,sa injur birjareste fara sa ma catalogheze nimeni,ca
doar sunt barbat ce palaria mea..
Dar cum nu se poate ma multumesc cu statutul de femeie care se indreapta cu pasi repezi spre
31 de ani.Imi vad de treaba mea linistita prin bucatarie,ca doar asa am fost educata"tu esti
fata,trebuie sa faci",dau bani pe creme si farduri,imi tot pun masti pe fata incercand sa
pacalesc timpul,primesc flori si complimente si ma bucur de fiecare zi a vietii mele ca si cum ar fi ultima...

Din cutiuta cu amintiri

Facand un pic de ordine prin lucruri am gasit cutiuta cu amintiri.Sunt lucruri stranse de-a lungul anilor,servetele,jurnalul meu ,cutii de chibrituri dar cel mai important, tot soiul de biletele de la iubiti sau prietene din adolescenta.Printre ele am gasit un biletel de la colega mea de banca din liceu,Ciuca Cristina,pe care de altfel incerc de ani de zile sa o regasesc.Cuvintele scrise de ea sunt foarte frumoase si m-au impresionat mult chiar si acum dupa 12 ani.....Cristina era cu 2 ani mai mare decat mine si incerca tot timpul sa-mi dea sfaturi bune...:)
"1.Fii tu insati in orice imprejurare!
2.Nu dispera!In momentul in care iti pierzi speranta ,viata nu mai exista ,deci tu nu mai existi!
3.Lupta pentru idealul tau si nu ceda la cea mai mica infrangere!O batalie pierduta nu intotdeauna inseamna sfarsitul luptei.
4.Pentru orice eventualitate invata sa pierzi!
5.Fii pregatita intotdeauna pentru ce e mai rau!E foarte placut sa ai surpriza de a ti se intampla ceva placut ,neasteptat,ceva la care nu ti-ai permis vreodata nici macar sa te gandesti.
6.Asculta sfaturile altora ,dar nu le urma decat daca se potrivesc cu ale tale!
7.Decat sa gresesti din cauza unui sfat urmat ,mai bine sa gresesti din cauza prostiei tale!
8.Sa nu ai incredere in nimeni decat in tine!
9.Fereste-te in special de prieteni!
10.Incearca sa ajungi la un echilbru interior:iubirea sa fie egala cu ratiunea!
Cristina

Cand sufletul ramane tanar...

Zilele trecute tata(65 ani),mare crai in tineretea lui, ajunge tare amarat acasa.Suparat fleasca se descalta,se duce glont la el in camera si-si aprinde o tigare.Impacientata de starea lui dar si curioasa ma duc peste el:
"Ce-ai patit?
Nimic.
Zi-mi draga,ce-ai patit?De ce esti suparat?
Pai,eram in autobuz.si era una in fata mea,la vreo 30 de ani,tare frumoasa.si ma tot uitam la ea.Era imbracata in fusta scurta.Si aia mi-a zis....Ce te uiti asa tataie??Auzi,eu tataie....bip,bip,bip."
M-a amuzat.Era atat de serios si de afectat,mai rau ca un adolescent refuzat.Insa am stat si m-am gandit....Cand corpul nu mai poate insa spiritul ramane tanar probabil ca asta simti.E greu sa te obisnuiesti cu batranetea si neputinta atunci cand o privesti ca pe o boala incurabila ci nu ca pe o etapa naturala a vietii.

Animalutele mele dragi

Avem timp

InMemoriamOctavianPaler

Secolul vitezei

Dimineata cand plec spre serviciu imi place sa urmaresc oamenii.Defect profesional...de ceva
vreme incoace am devenit extrem de analitica.Bucurestenii au un ritm ametitor.Isi beau cafeaua
in statia de autoboz,obositi,cu ochii umflati, trag dintr-o tigare si sorb o gura din cafeaua
pe care nu au mai avut timp sa o bea acasa.Se izbesc unii de altii ,cuvantul "ma scuzati"
iesind demult din vocabularul lor.Toti ne luptam si dam din coate sa urcam in 335-ul care vine
rar si intotdeauna aglomerat,fara a ne mai intresa ca mai sunt unii care trebuie sa si
coboare.Intr-o dimineata ,aveam langa mine trei femei gravide ,si nimeni nu a catadicsit sa se
ridice sa le dea locul desi era evident ca ele nu se simteau tocmai bine si incercau disperate
sa-si fereasca burta de coatele celor din jur....
Si totusi....intr-o zi doi batranei ,in masina la usa din fata.Ea o doamna la vreo 75 de
ani,extrem de aranjata,cu palariuta si manichiura facuta....El un domn de aceeasi varsta ,in
baston ,extrem de pedant.Erau primii ,langa usa ,in spatele lor mare imbuzeala...masina
opreste..Domnul"va rog ,coborati"....doamna"nu va rog ,coborati dumneavoastra",domnul"nu,nu se poate ,va rog coborati".....isi tot faceau manierat semne cu multa eleganta.Din spate"haideti
ba,coborati odata"...M-am intristat....Scena fusese demna de "codul bunelor maniere" si m-am
gandit ca atunci cand o sa fiu de varsta lor,in autobuz ,probabil ca unul imi va zice "hai fa
,cobori odata".

Ratusca cea urata

O prietena imi povestea zilele trecute ca la orele de dezvoltare personala pe care le face a avut un exercitiu.Sa scrie pe o foaie o poveste care i-a placut si care este personajul cu care se identifica.Hmmm....intresant,pentru ca in timp ce imi povestea eu ma gandeam ca in copilarie si chiar si acum,adult fiind mi-a placut foarte tare Ratusca cea urata.Ma impresiona de fiecare data si-mi venea sa-i iau la bataie pe toti cei care radeau de biata ratusca.
Mai interesant este ca mi-am dat seama cat de mult mi se potriveste aceasta poveste. Din fericire ratusca s-a transformat in lebada.....Puteti incerca exercitiul asta.....sau o putem face impreuna....Incercam?

Atunci cand TREBUIE

De obicei ma trezesc dimineata la ora 6.Evident ca oricat mi-as propune sa ma culc mai devreme
,seara ajung in pat intotdeauna dupa ora 11....
Dimineata ,cand suna ceasul imi vine sa arunc cu el pe geam si singura motivatie pe care o
gasesc ca sa ma pot ridica din pat este ca voi ajunge acasa si voi dormi de voi rupe...In
fiecare dimineata imi spun acelasi lucru ,de ani de zile si tot de ani de zile evident ca nu
se intampla niciodata asta.Azi intru ceva mai tarziu la servici si-mi propusesem sa
dooooorm......pana la 10.La naiba,la ora 7 am fost in picioare superodihnita.Enervant
lucru!!Ma tot intreb de ce oare atunci cand TREBUIE sa facem un lucru ne e atat de greu sa-l
facem si atunci can nu trebuie neaparat lucrurile se intampla de la sine fara nici un efort...

In metrou

Mi s-a intamplat de vreo cateva ori sa nu-mi iau nimic de citit in metrou.Proasta inspiratie avand in vedere ca petrec vreo 3
ore pe zi pe acolo.Deci...ce poti face cand esti in metrou si nu ai nimic de citit??In primul rand sa privesti pantofii....Toti
ne uitam hipnotizati in jos..adidasi si pantaloni de stofa(tinuta mea preferata).....sandale cu dres....hmmm...ce
imagine...,sandale cu platforma(ma tot gandesc cum or reusi sa mearga pe ele si sa mai si urce atatea scari??)...Mai poti trage
cu ochiul la ziarul vecinului.Evident ca ma enervez ingrozitor daca da pagina si eu nu am apucat sa termin articolul...Ridici
privirea si-l vezi pe vreunul care-si intoarce electrocutat capul vizibil jenat ca l-ai prins cand iti numara cosurile de pe
fata.O alta optiune ar mai fi sa incepi sa te lupti cu nenea de langa tine care sforaie linistit si-i mai cade din cand in cand
capul intr-o parte direct pe umarul tau.Plictiseala mare mon cher....Data viitoare imi iau o carte.

O intamplare cu un caine

Acum ceva ani,destul de multi,vreo 10-12 mi s-a intamplat un lucru ciudat dar in acelasi timp
minunat.Era trecut de 12 noaptea,ma intorceam acasa de la prietena mea care statea la o statie
de mine.Ma credeam tare curajoasa atunci....Si plina de curaj cum eram am plecat eu usor
usurel spre casa....Noapte,ora tarzie,cartier Pantelimon.....Cam asta este scenariul
povestii...La un moment dat am auzit pasi in urma mea.Era un nene tare pornit pe treaba care
venea cu pasi repezi spre mine timp in care imi tot spunea diverse...am marit pasul,era
pustiu,nici macar o masina pe strada....El dupa mine,aproape alergand.Eram inspaimantata...
Din fericire povestea este cu happy end...Pentru ca ,la un moment dat dintr-un gang a iesit un
caine,care fara sa-l bag eu in seama a inceput sa-l latre pe domnul
infierbantat(biahhhh)....alerga spre el fioros apoi se intorcea spre mine dand din coada ,se
intorcea din nou la asta ,iar se intorcea spre mine fericit si mandru de ceea ce
facea...Cateva sute de metri s-a tot repetat ce v-am spus, pana ce "domnul" a cedat si a
plecat.Catelul m-a insotit pana acasa....pana la usa....Stau la parter ,a intrat in
scara ,si a asteptat cuminte langa mine sa deschid usa.M-am dus repede in casa ,am luat ceva
din frigider sa-i dau sa manance...imi inchipuiam ca de aia a venit dupa mine.Plecase....
Credeti in ingeri pazitori?Eu de atunci cred.Cainele acela mi-a salvat poate viata.....iar eu
nu am mai avut niciodata ocazia sa-i multumesc....O fac acum.

Cand ma plictisesc

Intr-o perioada ma apucase elanul creator….La capitolul imaginatie stau destul de bine….Intotdeauna am stat….dupa cum am spus deja,sunt “peste”……Din acesta ”plictiseala” au rezultat urmatoarele….Sper sa va placa:)

Undeva in Romania

Nu-mi amintesc unde am facut poza asta......Undeva in Romania.Nici nu conteaza......imaginea este una comuna pentru peisajul romanesc
Weekendul asta am fost la tara.Un loc mirific ,unde timpul parca a ramas in loc si singurii care s-au schimbat sunt oamenii....Padurea era plina de peturi , hartii si chistoace de tigari.
In rest totul era la fel.....pasarelele cantau,aerul era atat de puternic ca ma dureau plamanii,animalele pasteau linistite.....Doar oamenii nu mai erau la fel.....

Despre "blogging"

Zilele trecute,absolut intamplator am intrat pe un blog.Intamplarea a faceut sa gasesc acolo un adevarat razboi despre bloggeri.Ca cica unii sunt mari ,ca altii sunt mici ,ca aia mari ii cam inghit pe aia mici......In ale computerului eu sunt total depasita,utilizandu-l doar pentru cautari google ,mail si messenger......Deci despre bloguri imi ajunsese ceva pe la urechi dar nu stiam mare lucru.asa ca ,starnita de articolul pe care l-am citi pe acel blog m-am apucat si eu sa ma interesez in stanga ,in dreapta care-i treaba......Ei,si iata ca "infierbantata" rau de discutia aprinsa ,mi-am facut si eu un blog.......Habar nu am ce o sa scriu aici.....ramane de vazut......