Cand eram copil Oborul era pentru mine taramul tuturor dorintelor implinite.In fiecare duminica tata mergea in Obor sa-si cumpere materiale(era plapumar),iar eu ardeam de nerabdare sa merg cu el.Nu puteam sa dorm toata noaptea,ma trezeam la ora 6 ,disperata ca nu cumva sa ma fi trezit prea tarziu si tata sa fi plecat.
Imi cumpara fagure de miere,ma ducea la patiserie si-mi lua placinta cu branza,lucruri care par simple acum,dar care insemnau atat de mult in vremurile alea,mai ales ca eram cu tata,a carui prezenta mi-o doream cu ardoare,iar duminica era singurul moment in care el nu era invaluit de aburii alcoolului.
Azi am fost in Obor.Nu mai fusesem de cand eram mica si ma gandeam cu nostalgie ca o sa regasesc acolo acelasi aer de acum 25 de ani.Am regasit o piata urat mirositoare,in care rasunau manelele si injuraturile.
S-au spulberat cumva si amintirile mele.Ma mai apuca cand si cand sa dezgrop trecutul,sa vizitez un loc care mi-a lasat amintiri placute si care-mi trezeste nostalgie.Dar nu stiu cum naiba de cate ori ajung acolo gasesc locuri mizerabile care nu mai au nici o legatura cu amintirile mele dulci si placute.
Ziua de azi a fost hotaratoare.....nu voi mai cauta niciodata timpul pierdut.Poate lui Proust, madeleina i-a trezit amintiri placute.Mie mirosul din Obor mi-a demonstrat ca unele lucruri e bine sa ramana asa cum sunt:o amintire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Pentru mine inseamna batoane de susan cu miere si vata de zahar, si sticlute de parfum de mii de esente florale. Ma bucur ca impartim amintiri.
Nu este vina locatiei , ci pur si simplu nu mai traim in societatea de atunci.
Trimiteți un comentariu