In cautarea timpului pierdut

Cand eram copil Oborul era pentru mine taramul tuturor dorintelor implinite.In fiecare duminica tata mergea in Obor sa-si cumpere materiale(era plapumar),iar eu ardeam de nerabdare sa merg cu el.Nu puteam sa dorm toata noaptea,ma trezeam la ora 6 ,disperata ca nu cumva sa ma fi trezit prea tarziu si tata sa fi plecat.
Imi cumpara fagure de miere,ma ducea la patiserie si-mi lua placinta cu branza,lucruri care par simple acum,dar care insemnau atat de mult in vremurile alea,mai ales ca eram cu tata,a carui prezenta mi-o doream cu ardoare,iar duminica era singurul moment in care el nu era invaluit de aburii alcoolului.
Azi am fost in Obor.Nu mai fusesem de cand eram mica si ma gandeam cu nostalgie ca o sa regasesc acolo acelasi aer de acum 25 de ani.Am regasit o piata urat mirositoare,in care rasunau manelele si injuraturile.
S-au spulberat cumva si amintirile mele.Ma mai apuca cand si cand sa dezgrop trecutul,sa vizitez un loc care mi-a lasat amintiri placute si care-mi trezeste nostalgie.Dar nu stiu cum naiba de cate ori ajung acolo gasesc locuri mizerabile care nu mai au nici o legatura cu amintirile mele dulci si placute.
Ziua de azi a fost hotaratoare.....nu voi mai cauta niciodata timpul pierdut.Poate lui Proust, madeleina i-a trezit amintiri placute.Mie mirosul din Obor mi-a demonstrat ca unele lucruri e bine sa ramana asa cum sunt:o amintire.

Pestisorul fermecat

Sunt 2 lucruri pe care mi le doresc cu ardoare.Si jur ca daca as avea inelul Arabelei sau daca
pestisorul fermecat ar exista mi-as indeplini cele doua dorinte.
Unul este sa mai fiu o zi copil.Sa simt ce simteam atunci,sa nu am nici o grija,sa stau in
fata blocului sa joc sotronul,flori fete sau baieti,castelul sa sar elasticul....Sa tipe mama
dupa mine disperata si pe mine sa nu ma intereseze..Sa o strig pe Doamna Pana ,vecina de la
parter sa-mi dea putina apa doar pentru ca daca m-as fi dus la mine mama m-ar fi oprit in
casa.
Al doilea este sa fiu o zi din viata mea barbat.Sa vad si eu domne' cum este sa nu ma
ingrijorez din nimicuri,sa agat tipe pe strada,sa-mi aranjez slitul in public fara jena,sa ma
trezesc dimineata cu 10 minute inainte de a pleca ca deh,nu-mi trebuie machiaj si-mi pot
permite sa am cearcane si ochii umflati,sa injur birjareste fara sa ma catalogheze nimeni,ca
doar sunt barbat ce palaria mea..
Dar cum nu se poate ma multumesc cu statutul de femeie care se indreapta cu pasi repezi spre
31 de ani.Imi vad de treaba mea linistita prin bucatarie,ca doar asa am fost educata"tu esti
fata,trebuie sa faci",dau bani pe creme si farduri,imi tot pun masti pe fata incercand sa
pacalesc timpul,primesc flori si complimente si ma bucur de fiecare zi a vietii mele ca si cum ar fi ultima...