marți, 29 septembrie 2009

Pestisorul fermecat


Sunt 2 lucruri pe care mi le doresc cu ardoare.Si jur ca daca as avea inelul Arabelei sau daca
pestisorul fermecat ar exista mi-as indeplini cele doua dorinte.
Unul este sa mai fiu o zi copil.Sa simt ce simteam atunci,sa nu am nici o grija,sa stau in
fata blocului sa joc sotronul,flori fete sau baieti,castelul sa sar elasticul....Sa tipe mama
dupa mine disperata si pe mine sa nu ma intereseze..Sa o strig pe Doamna Pana ,vecina de la
parter sa-mi dea putina apa doar pentru ca daca m-as fi dus la mine mama m-ar fi oprit in
casa.
Al doilea este sa fiu o zi din viata mea barbat.Sa vad si eu domne' cum este sa nu ma
ingrijorez din nimicuri,sa agat tipe pe strada,sa-mi aranjez slitul in public fara jena,sa ma
trezesc dimineata cu 10 minute inainte de a pleca ca deh,nu-mi trebuie machiaj si-mi pot
permite sa am cearcane si ochii umflati,sa injur birjareste fara sa ma catalogheze nimeni,ca
doar sunt barbat ce palaria mea..
Dar cum nu se poate ma multumesc cu statutul de femeie care se indreapta cu pasi repezi spre
31 de ani.Imi vad de treaba mea linistita prin bucatarie,ca doar asa am fost educata"tu esti
fata,trebuie sa faci",dau bani pe creme si farduri,imi tot pun masti pe fata incercand sa
pacalesc timpul,primesc flori si complimente si ma bucur de fiecare zi a vietii mele ca si cum ar fi ultima...

luni, 28 septembrie 2009

Din cutiuta cu amintiri

Facand un pic de ordine prin lucruri am gasit cutiuta cu amintiri.Sunt lucruri stranse de-a lungul anilor,servetele,jurnalul meu ,cutii de chibrituri dar cel mai important, tot soiul de biletele de la iubiti sau prietene din adolescenta.Printre ele am gasit un biletel de la colega mea de banca din liceu,Ciuca Cristina,pe care de altfel incerc de ani de zile sa o regasesc.Cuvintele scrise de ea sunt foarte frumoase si m-au impresionat mult chiar si acum dupa 12 ani.....Cristina era cu 2 ani mai mare decat mine si incerca tot timpul sa-mi dea sfaturi bune...:)
"1.Fii tu insati in orice imprejurare!
2.Nu dispera!In momentul in care iti pierzi speranta ,viata nu mai exista ,deci tu nu mai existi!
3.Lupta pentru idealul tau si nu ceda la cea mai mica infrangere!O batalie pierduta nu intotdeauna inseamna sfarsitul luptei.
4.Pentru orice eventualitate invata sa pierzi!
5.Fii pregatita intotdeauna pentru ce e mai rau!E foarte placut sa ai surpriza de a ti se intampla ceva placut ,neasteptat,ceva la care nu ti-ai permis vreodata nici macar sa te gandesti.
6.Asculta sfaturile altora ,dar nu le urma decat daca se potrivesc cu ale tale!
7.Decat sa gresesti din cauza unui sfat urmat ,mai bine sa gresesti din cauza prostiei tale!
8.Sa nu ai incredere in nimeni decat in tine!
9.Fereste-te in special de prieteni!
10.Incearca sa ajungi la un echilbru interior:iubirea sa fie egala cu ratiunea!
Cristina

duminică, 27 septembrie 2009

Cand sufletul ramane tanar...


Zilele trecute tata(65 ani),mare crai in tineretea lui, ajunge tare amarat acasa.Suparat fleasca se descalta,se duce glont la el in camera si-si aprinde o tigare.Impacientata de starea lui dar si curioasa ma duc peste el:
"Ce-ai patit?
Nimic.
Zi-mi draga,ce-ai patit?De ce esti suparat?
Pai,eram in autobuz.si era una in fata mea,la vreo 30 de ani,tare frumoasa.si ma tot uitam la ea.Era imbracata in fusta scurta.Si aia mi-a zis....Ce te uiti asa tataie??Auzi,eu tataie....bip,bip,bip."
M-a amuzat.Era atat de serios si de afectat,mai rau ca un adolescent refuzat.Insa am stat si m-am gandit....Cand corpul nu mai poate insa spiritul ramane tanar probabil ca asta simti.E greu sa te obisnuiesti cu batranetea si neputinta atunci cand o privesti ca pe o boala incurabila ci nu ca pe o etapa naturala a vietii.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Animalutele mele dragi

Avem timp

InMemoriamOctavianPaler

Secolul vitezei

Dimineata cand plec spre serviciu imi place sa urmaresc oamenii.Defect profesional...de ceva
vreme incoace am devenit extrem de analitica.Bucurestenii au un ritm ametitor.Isi beau cafeaua
in statia de autoboz,obositi,cu ochii umflati, trag dintr-o tigare si sorb o gura din cafeaua
pe care nu au mai avut timp sa o bea acasa.Se izbesc unii de altii ,cuvantul "ma scuzati"
iesind demult din vocabularul lor.Toti ne luptam si dam din coate sa urcam in 335-ul care vine
rar si intotdeauna aglomerat,fara a ne mai intresa ca mai sunt unii care trebuie sa si
coboare.Intr-o dimineata ,aveam langa mine trei femei gravide ,si nimeni nu a catadicsit sa se
ridice sa le dea locul desi era evident ca ele nu se simteau tocmai bine si incercau disperate
sa-si fereasca burta de coatele celor din jur....
Si totusi....intr-o zi doi batranei ,in masina la usa din fata.Ea o doamna la vreo 75 de
ani,extrem de aranjata,cu palariuta si manichiura facuta....El un domn de aceeasi varsta ,in
baston ,extrem de pedant.Erau primii ,langa usa ,in spatele lor mare imbuzeala...masina
opreste..Domnul"va rog ,coborati"....doamna"nu va rog ,coborati dumneavoastra",domnul"nu,nu se poate ,va rog coborati".....isi tot faceau manierat semne cu multa eleganta.Din spate"haideti
ba,coborati odata"...M-am intristat....Scena fusese demna de "codul bunelor maniere" si m-am
gandit ca atunci cand o sa fiu de varsta lor,in autobuz ,probabil ca unul imi va zice "hai fa
,cobori odata".

vineri, 25 septembrie 2009

Ratusca cea urata

O prietena imi povestea zilele trecute ca la orele de dezvoltare personala pe care le face a avut un exercitiu.Sa scrie pe o foaie o poveste care i-a placut si care este personajul cu care se identifica.Hmmm....intresant,pentru ca in timp ce imi povestea eu ma gandeam ca in copilarie si chiar si acum,adult fiind mi-a placut foarte tare Ratusca cea urata.Ma impresiona de fiecare data si-mi venea sa-i iau la bataie pe toti cei care radeau de biata ratusca.
Mai interesant este ca mi-am dat seama cat de mult mi se potriveste aceasta poveste. Din fericire ratusca s-a transformat in lebada.....Puteti incerca exercitiul asta.....sau o putem face impreuna....Incercam?

Atunci cand TREBUIE

De obicei ma trezesc dimineata la ora 6.Evident ca oricat mi-as propune sa ma culc mai devreme
,seara ajung in pat intotdeauna dupa ora 11....
Dimineata ,cand suna ceasul imi vine sa arunc cu el pe geam si singura motivatie pe care o
gasesc ca sa ma pot ridica din pat este ca voi ajunge acasa si voi dormi de voi rupe...In
fiecare dimineata imi spun acelasi lucru ,de ani de zile si tot de ani de zile evident ca nu
se intampla niciodata asta.Azi intru ceva mai tarziu la servici si-mi propusesem sa
dooooorm......pana la 10.La naiba,la ora 7 am fost in picioare superodihnita.Enervant
lucru!!Ma tot intreb de ce oare atunci cand TREBUIE sa facem un lucru ne e atat de greu sa-l
facem si atunci can nu trebuie neaparat lucrurile se intampla de la sine fara nici un efort...

miercuri, 23 septembrie 2009

In metrou

Mi s-a intamplat de vreo cateva ori sa nu-mi iau nimic de citit in metrou.Proasta inspiratie avand in vedere ca petrec vreo 3
ore pe zi pe acolo.Deci...ce poti face cand esti in metrou si nu ai nimic de citit??In primul rand sa privesti pantofii....Toti
ne uitam hipnotizati in jos..adidasi si pantaloni de stofa(tinuta mea preferata).....sandale cu dres....hmmm...ce
imagine...,sandale cu platforma(ma tot gandesc cum or reusi sa mearga pe ele si sa mai si urce atatea scari??)...Mai poti trage
cu ochiul la ziarul vecinului.Evident ca ma enervez ingrozitor daca da pagina si eu nu am apucat sa termin articolul...Ridici
privirea si-l vezi pe vreunul care-si intoarce electrocutat capul vizibil jenat ca l-ai prins cand iti numara cosurile de pe
fata.O alta optiune ar mai fi sa incepi sa te lupti cu nenea de langa tine care sforaie linistit si-i mai cade din cand in cand
capul intr-o parte direct pe umarul tau.Plictiseala mare mon cher....Data viitoare imi iau o carte.

O intamplare cu un caine


Acum ceva ani,destul de multi,vreo 10-12 mi s-a intamplat un lucru ciudat dar in acelasi timp
minunat.Era trecut de 12 noaptea,ma intorceam acasa de la prietena mea care statea la o statie
de mine.Ma credeam tare curajoasa atunci....Si plina de curaj cum eram am plecat eu usor
usurel spre casa....Noapte,ora tarzie,cartier Pantelimon.....Cam asta este scenariul
povestii...La un moment dat am auzit pasi in urma mea.Era un nene tare pornit pe treaba care
venea cu pasi repezi spre mine timp in care imi tot spunea diverse...am marit pasul,era
pustiu,nici macar o masina pe strada....El dupa mine,aproape alergand.Eram inspaimantata...
Din fericire povestea este cu happy end...Pentru ca ,la un moment dat dintr-un gang a iesit un
caine,care fara sa-l bag eu in seama a inceput sa-l latre pe domnul
infierbantat(biahhhh)....alerga spre el fioros apoi se intorcea spre mine dand din coada ,se
intorcea din nou la asta ,iar se intorcea spre mine fericit si mandru de ceea ce
facea...Cateva sute de metri s-a tot repetat ce v-am spus, pana ce "domnul" a cedat si a
plecat.Catelul m-a insotit pana acasa....pana la usa....Stau la parter ,a intrat in
scara ,si a asteptat cuminte langa mine sa deschid usa.M-am dus repede in casa ,am luat ceva
din frigider sa-i dau sa manance...imi inchipuiam ca de aia a venit dupa mine.Plecase....
Credeti in ingeri pazitori?Eu de atunci cred.Cainele acela mi-a salvat poate viata.....iar eu
nu am mai avut niciodata ocazia sa-i multumesc....O fac acum.

marți, 22 septembrie 2009

Cand ma plictisesc

Intr-o perioada ma apucase elanul creator….La capitolul imaginatie stau destul de bine….Intotdeauna am stat….dupa cum am spus deja,sunt “peste”……Din acesta ”plictiseala” au rezultat urmatoarele….Sper sa va placa:)

Undeva in Romania


Nu-mi amintesc unde am facut poza asta......Undeva in Romania.Nici nu conteaza......imaginea este una comuna pentru peisajul romanesc
Weekendul asta am fost la tara.Un loc mirific ,unde timpul parca a ramas in loc si singurii care s-au schimbat sunt oamenii....Padurea era plina de peturi , hartii si chistoace de tigari.
In rest totul era la fel.....pasarelele cantau,aerul era atat de puternic ca ma dureau plamanii,animalele pasteau linistite.....Doar oamenii nu mai erau la fel.....

Despre "blogging"

Zilele trecute,absolut intamplator am intrat pe un blog.Intamplarea a faceut sa gasesc acolo un adevarat razboi despre bloggeri.Ca cica unii sunt mari ,ca altii sunt mici ,ca aia mari ii cam inghit pe aia mici......In ale computerului eu sunt total depasita,utilizandu-l doar pentru cautari google ,mail si messenger......Deci despre bloguri imi ajunsese ceva pe la urechi dar nu stiam mare lucru.asa ca ,starnita de articolul pe care l-am citi pe acel blog m-am apucat si eu sa ma interesez in stanga ,in dreapta care-i treaba......Ei,si iata ca "infierbantata" rau de discutia aprinsa ,mi-am facut si eu un blog.......Habar nu am ce o sa scriu aici.....ramane de vazut......