In cautarea timpului pierdut

Cand eram copil Oborul era pentru mine taramul tuturor dorintelor implinite.In fiecare duminica tata mergea in Obor sa-si cumpere materiale(era plapumar),iar eu ardeam de nerabdare sa merg cu el.Nu puteam sa dorm toata noaptea,ma trezeam la ora 6 ,disperata ca nu cumva sa ma fi trezit prea tarziu si tata sa fi plecat.
Imi cumpara fagure de miere,ma ducea la patiserie si-mi lua placinta cu branza,lucruri care par simple acum,dar care insemnau atat de mult in vremurile alea,mai ales ca eram cu tata,a carui prezenta mi-o doream cu ardoare,iar duminica era singurul moment in care el nu era invaluit de aburii alcoolului.
Azi am fost in Obor.Nu mai fusesem de cand eram mica si ma gandeam cu nostalgie ca o sa regasesc acolo acelasi aer de acum 25 de ani.Am regasit o piata urat mirositoare,in care rasunau manelele si injuraturile.
S-au spulberat cumva si amintirile mele.Ma mai apuca cand si cand sa dezgrop trecutul,sa vizitez un loc care mi-a lasat amintiri placute si care-mi trezeste nostalgie.Dar nu stiu cum naiba de cate ori ajung acolo gasesc locuri mizerabile care nu mai au nici o legatura cu amintirile mele dulci si placute.
Ziua de azi a fost hotaratoare.....nu voi mai cauta niciodata timpul pierdut.Poate lui Proust, madeleina i-a trezit amintiri placute.Mie mirosul din Obor mi-a demonstrat ca unele lucruri e bine sa ramana asa cum sunt:o amintire.

Fallen Art

more about "Fallen Art", posted with vodpod

Porcinisme

E hai,se pare ca nu-s singura nebuna.De cand m-am lasat de fumat ,cand si cand mai am o tuse seaca,sacaitoare.Dimineata in metrou ,am tusit putin ,si doamna de langa mine si-a pus speriata esarfa la gura ,s-a ridicat si a plecat.....
La intoarcere ,eram in picioare ,langa usa,am tusit iar,iar doamna care era cumva sub mine s-a ridicat ca arsa si a plecat departe de mine pe alt scaun...
Ei,acum sunt chiar fericita.Daca vine vreunul spre mine si nu-mi place mutra lui doar tusesc de doua ori si gata,am rezolvat problema.....:):):).

Mi-e lene

Astazi mi-a fost lene.Mi-a fost lene sa gandesc ,sa ma misc, sa respir.Pur si simplu mi-a fost lene sa-mi pun creierasul in functiune .M-am bucurat ca in sfarsit scara rulanta de la statia de metrou Lujerului a fost reparata(dupa vreo 4 luni),pentru ca mie ,dupa cum deja v-am spus mi-ar fi fost tare lene sa le urc pe celelalte.
Cineva imi spunea odata ca nu exista lene ,exista numai dorinta noastra de a face altceva in acel moment,chiar daca acel altceva inseamna sa stai sa zaci,cu ochii in televizor fara sa vrei sa faci nimic altceva.Ei,bun mod de a gandi,am imprumutat si eu ideea si acum nu ma mai simt vinovata cand efectiv nu am chef sa ma urnesc sa fac ceva....
Afara incepe sa miroasa a iarna .Imi place senzatia desi deja ma gandesc cu groaza la nebunia care urmeaza odata cu apropierea sarbatorilor.Apropos de nebunie,eu care nu ma uit niciodata la stiri ,am facut greseala zilele trecute sa-mi pierd vremea urmarindu-le.Nu am auzit vorbindu-se decat despre gripa porcina,drept urmare eu,femeie cu capul pe umeri,zilele trecute m-am trezit plecand de langa o doamna care tocmai avea un acces de tuse.Doamne,am luat-o razna....Gata ,am terminat...acum mi-e lene sa mai scriu.

"Meseria" de parinte

Ma tot intreb cum e mai bine sa-ti educi copiii in zilele noastre.Eu am fost educata frumos.Mama ma pocnea de-mi sareau fulgii daca spuneam "du-te dracu" ,nu mai vorbesc de alte injuraturi.Am fost invatata sa spun te rog si multumesc ,sa vorbesc frumos ,sa-mi astept randul ,sa fiu ascultatoare sa nu comentez prea mult....Deh,mama saraca ,femeie cu mult bun simt de la tara nu s-a gandit niciodata ca vor veni vremurile astea si ca de fapt ea va creste o inadaptata care a trebuit dupa varsta de 20 de ani sa-si faca singura inca o data educatia si sa invete sa dea din coate ca sa poata sa razbeasca.Si mi-a fost al naibii de greu.
Munca pe care o fac ma face sa intru in contact cu copilasii de la gradinita.Copiii sunt fascinanti.Caracterele lor se observa inca de cand sunt mititei.Vad nazdravanii si nazdravanele clasei,vad fetitele cuminti,domnisorele ,extrem de gingase si firave,vad paracioasa clasei,avem si "golanasii" clasei,cei care injura birjareste si ii invata si pe ceilalti acelasi lucruri si care spun ca ar prefera un meci in loc de desene animate.Una peste alta ,in colectivul acela mic se pot vedea deja cei care stiu sa se descurce ,sa obtina ceea ce vor cu orice pret ,si cei care nu reusesc si-i buseste plansul la cea mai mica nereusita.Sigur ca viata ii va pregati pentru multe,ii va slefui si educa in functie de experientele prin care vor trece.Insa intrebarile mele raman totusi fara raspuns....Mai traim oare vremuri in care copiii educati frumos au sanse sa razbeasca?Merita sa-i protejam pe copii riscand sa nu-i invatam sa stie sa piarda?Sa-l invat sa spuna "te rog" si "multumesc" sau sa-l invat sa obtina ceea ce vrea prin orice mijloace.Oare cum o fi mai bine?

Dezamagiri de Romania

Aseara am avut ocazia sa ma confrunt,iaaaaar,cu saracia spitalelor din Romania.Si am fost
revoltata ,mai mult ca niciodata.Mi s-a parut incredibil faptul ca dupa ce platim zeci de taxe
si impozite,dupa ce varsam o viata intreaga din banutii nostri munciti cu truda ,la sistemul
de sanantate,medicul sa-mi puna reteta in mana si sa ma trimita la farmacie sa cumpar
medicamentele necesare unui bolnav de astm ajuns la spital in criza.Mai mult ca niciodata
mi-am dorit sa nu ma fi nascut in tara asta de rahat in care pensionari care au muncit o viata
intreaga acum stau si cersesc umili la coltul strazii,in care copiii autisti cu sperante de
recuperare sunt ignorati total si fac terapie numai in masura in care parintii isi pot permite
sa plateasca o mie de euro pe luna,in care un adult care desi plateste luna de luna sistemului
de sanatate, in momentul in care isi face analize mai amanuntite,cele ieftine sunt gratuite iar
cele care costa milioane sunt cu plata.....
No comment!

Fara tutun

Ok.....Revin cu povestea mea din prima saptamana fara tigari.Ramasesem la ziua de joi care a fost super ok.Culmea,dupa cum ma simtisem dimineata ma asteptam la o zi dezastruoasa....Si cand colo m-am descurcat excelent.Insa in continuare am mestecat 5-6 Nicoretturi pe zi.
Ei,vineri a fost in schimb dureros....Desi eu eram foarte bine si chiar nu simteam nevoia sa fumez anumite evenimente m-au facut sa ma simt un pic depasita de situatie.Am trecut prin niste discutii si certuri destul de aprinse si imi doream mai mult decat orice sa-mi aprind o tigare.Mestecam guma de simteam ca-mi pocnesc maxilarele si de fiecare data ma gandeam ca "tigarea nu ma va ajuta....tigarea nu o sa-mi rezolve problema".Am rezistat eroic din fericire pentru mine si la sfarsitul zilei mi-am spus ca daca in aceasta zi grea am reusit ,nu ma voi mai reapuca niciodata de fumat.
Sambata deja lucrurile au mers foarte bine.Doar seara ,datorita gumei cred ,aveam iar o puternica stare de voma.
Mi se intampla o chestie tare ciudata de cate ori ma las de fumat.Eu nu functionez ca alti oameni:greu in primele 3 zile si apoi din ce in ce mai usor.Pe mine ma apuca o stare de nervozitate exagerata abia dupa 7-10 zile de cand m-am lasat.Asa ca azi,duminica sunt tare nervoasa.Mi-am trimis prietenul la o cafea cu un amic si eu am ramas singura acasa.Macar asa ,chiar daca-s nervozata ,nu am cu cine ma certa.......:)